Descoperă secretele celei mai uimitoare descoperiri arheologice din China antică! Acest articol analizează semnificația istorică, minunile arheologice și misterele Armatei de teracotă, dezvăluind de ce aceste figuri antice continuă să ne captiveze imaginația.
Introducere
În 1974, un grup de fermieri care săpau o fântână lângă Xi’an, în provincia Shaanxi din China, a făcut o descoperire care avea să uimească lumea: Armata de teracotă. Îngropați de peste două milenii, acești soldați de lut în mărime naturală au străjuit timp de secole mormântul primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang Di.
Armata de teracotă face parte dintr-un complex funerar care acoperă aproximativ 56 de kilometri pătrați. Acest vast sit include peste 400 de gropi și movile, care conțin nu numai soldați, ci și cai, care și figuri non-militare, cum ar fi acrobați, muzicieni și funcționari. Dispunerea complexului reflectă structura curții imperiale a lui Qin Shi Huang Di, concepută pentru a-l servi în moarte, așa cum a făcut-o în viață. Mormântul central, despre care se crede că găzduiește însuși împăratul, rămâne neexcavat, învăluit în legende despre capcane și râuri de mercur.
În secțiunile următoare, vom explora detaliile complicate ale Armatei de teracotă, măiestria din spatele creării sale și misterele în curs care captivează și astăzi lumea.
Descoperirea gardienilor ascunsi
La aproximativ 35 de kilometri est de orașul Xi’an, în provincia Shaanxi, în lunca Fluviului Galben, se află o movilă imensă de pământ. Dedesubtul acesteia se află mormântul primului împărat chinez, Qin Shi Huang Di. În martie 1974, la o distanță de aproximativ 1,5 kilometri de movila funerară, fermierii au dat peste o cavitate subterană în timp ce săpau după apă. O figură de războinic în mărime naturală, făcută din teracotă — lut ars, nesmălțuit — a apărut la lumina zilei. Nimeni nu bănuia în acel moment ce avea să însemne această descoperire. Aceasta a deschis ușa către cunoașterea primului imperiu al Chinei.
Pe măsură ce arheologii chinezi au început săpăturile, au descoperit mii de statui în mărime naturală. Aceste statui reprezentau luptători, cai și armament, toate realizate din teracotă, în poziție de luptă, părând a veghea somnul primului împărat din istoria Chinei, Qin Shi Huang Di (259–210 î.Hr.).
Groapa principală, cunoscută sub numele de Groapa 1, este o fosă dreptunghiulară care se întinde pe aproximativ 230 de metri de la est la vest și 62 de metri de la nord la sud. Se află la aproximativ 5 metri sub suprafața pământului. În timpul săpăturilor au fost găsite multe figuri distruse sau sparte. La scurt timp după moartea împăratului, pasajele subterane par să fi fost jefuite și devastate. Dar au ieșit la iveală și figuri intacte și multe arme — sulițe cu săgeți, precum și resturi de arcuri de lemn și părți de săbii de bronz.
Tehnicile Dinastiei Qin
Nu toate secretele Armatei de teracotă au ieșit la iveală. Lucrările de săpătură și restaurare au acoperit până acum doar o parte a întregului complex. Până în ziua de azi, arheologii încă folosesc răzuitoare și perii pentru a elibera noi figuri dintre dărâmături.
Sute de mii de meșteri și artiști din toate provinciile au fost aduși în capitală pentru a construi mormântul subteran. Numai organizarea acestei armate de muncitori și coordonarea diferitelor activități sunt capodopere.
Din micile reziduuri de vopsea care au rămas pe unele figuri după 2.200 de ani, s-a putut concluiona că figurile au fost pictate individual. Analizele de laborator efectuate în anii 1990 de specialiști de la Oficiul de Stat pentru Conservarea Monumentelor din München au identificat 12 până la 13 culori originale, printre care roșu de cinabru, albastru de azurit și verde de malachit. Acestea permit astăzi reproducerea fidelă a aspectului inițial al figurilor.
Pentru a afla ce tehnici au fost folosite în timpul dinastiei Qin, s-a efectuat un experiment de recreare a procesului de fabricație în condițiile care existau la acea vreme. Greutatea unei figuri variază între aproximativ 150 și 300 de kilograme, în funcție de poziție și tip. Fiecare soldat este alcătuit din două straturi și este gol în interior. Acest lucru i-a împiedicat să se prăbușească sub propria greutate. Stratul interior, din material grosier, are o grosime de 3 până la 10 cm. Stratul exterior, de cel mult 3 cm grosime, a fost aplicat treptat și a acoperit cu tăsăturile părțile care compuneau figura. Pentru a evita spargerile în timpul arderii, pentru picioare și alte părți ale corpului se folosea argilă amestecată cu nisip. Lutul deosebit de fin a fost folosit pentru armură, păr și decorațiuni.
Cum aratau luptatorii?
Capetele erau formate din două părți unite între ele în spatele urechilor. Olarii au aplicat straturi mai fine dintr-un amestec de apă-argilă pe părțile individuale aproximativ preformate și le-au folosit pentru a modela ochii, nasul, gura și părul. Apoi au fost vopsite. Nu există două figuri care să prezinte aceleași trăsături faciale. Olarii i-au folosit, probabil, drept modele, pe războinicii armatei Qin. Chipurile soldaților de lut ne arată cum arătau oamenii de atunci.
Temperatura cuptorului trebuia să crească treptat pe parcursul a cinci zile pentru a ajunge la cele 1.000 de grade necesare arderii teracotei. S-a calculat că, pentru a realiza o figură, era nevoie de trei persoane și de 15 zile până în ziua în care figura ar fi putut fi scoasă din cuptor, fără a include timpul de uscare.
Dacă extrapolăm acest timp de lucru la cele aproximativ 8.000 de figuri de teracotă estimate în întregul complex — dintre care doar circa 2.000 au fost excavate până în prezent —, fără să ținem cont de perioadele de odihnă, am obține 12 ani în care 80 de meșteri ar fi fost nevoiți să lucreze continuu.
Domnia împăratului Qin Shi Huang Di
Dar să vedem cum și în ce condiții au fost create figurile de teracotă. În 246 î.Hr., regele Qin Zheng a urcat pe tron la vârsta de 13 ani. Sprijinit de miniștri importanți, în special de cancelarul Li Si, și-a făcut un nume ca lider militar și a învins statele învecinate, unul după altul. În 221 î.Hr. el reunise imperiul sub o administrație centrală și, în cele din urmă, a domnit peste „tot ce se află sub cer”. El punea astfel bazele dinastiei Qin — scrisă și Chin —, cea care avea să dea numele Chinei.
Qin Zheng s-a împodobit cu demnitatea unui nou titlu și a fost proclamat „primul împărat al Chinei”. El și-a luat numele Qin Shi Huang Di, care însemna: „primul împărat divin al dinastiei Qin”. Sima Qian, un istoric al dinastiei Han ulterioare, l-a caracterizat în „Notele unui istoric” astfel: „un nas puternic, ochi largi, îngusti, un piept puternic, seamănă cu un vultur sau cu un șoim. Vocea lui: urletul unui câine. Nu emana nimic bun sau prietenos. Avea inima unui tigru sau lup”.
Un împărat unificator
Qin Shi Huang Di a intrat în istorie ca un conducător care a asuprit poporul. Reputația lui proastă a provenit din două evenimente deosebit de rușinoase. Împăratul a ordonat arderea multor cărți care se ocupau de trecut, inclusiv lucrările lui Confucius. El se temea că acele învățături ar putea pune în pericol stăpânirea sa, deoarece, conform dorințelor sale, istoria Chinei ar fi trebuit să înceapă cu ascensiunea lui la tron. Și, la ordinul său, 460 de cărturari care s-au opus poruncilor sale au fost îngropați de vii într-o vale din afara orașului.
Dar, în ciuda tuturor defectelor și slăbiciunilor sale, realizările lui Qin Shi Huang Di au fost extraordinare. El era obsedat de ideea de a crea un stat chinez unificat.
Pe vremea „Statelor Combatante” (475–221 î.Hr.), fiecare dintre statele chinezești avea propriul său sistem de scriere. Shi Huang Di a reformat sistemul de scriere, instituind un set de caractere unificat. Monumente de piatră au fost ridicate în toată țara cu noul sistem de scriere — acesta stă la baza scrierii chinezești de astăzi. În plus, împăratul a creat un sistem de legi care erau obligatorii pentru întregul imperiu. El a standardizat monede, măsurători, greutăți și chiar lățimea ecartamentului axelor rutiere, ceea ce a făcut posibilă circulația rapidă a trupelor și a mărfurilor.
Qin Shi Huang Di locuia în capitala sa, Xianyang, care se afla lângă Xi’an din provincia Shaanxi din zilele noastre. Puterea lui se baza pe o armată uriașă și pe un aparat de stat pe care îl crease și pe care se putea baza în reformele sale.
Miniștrii din aparatul de stat formau cea mai înaltă clasă socială din China, cu o mare putere politică. Ei trebuiau să susțină dificilul examen de stat și apoi deveneau miniștri în aparatul de stat imperial. Nu era neobișnuit ca un funcționar să devină consilier al împăratului.
Când a început să îmbătrânească, împăratul era afectat de presimțirile morții. Mânat de dorința de a fi nemuritor sau cel puțin de a domni din nou suprem într-o lume nouă după moarte, el a început să-și construiască mormântul magnific, enorm.
Rămășițele mormântului propriu-zis se află la aproximativ 1,5 kilometri de complexul cu soldații de lut care trebuiau să îl păzească în viața de apoi. Qin Shi Huang Di a murit în 210 î.Hr., la vârsta de 50 de ani, în timpul unei călătorii de inspecție în estul imperiului. Abia două luni mai târziu, înmormântarea lui a avut loc în capitală cu un fast fără precedent. Movila funerară are o înălțime de aproximativ 50 de metri și un perimetru de aproape 2 kilometri. Complexul funerar în ansamblu se întinde pe aproximativ 56 de kilometri pătrați — o suprafață atât de mare încât piramidele egiptene par mici lângă el.
Concluzii
În ciuda cercetărilor și săpăturilor ample, multe mistere ale Armatei de teracotă rămân nedeslușite. Mormântul neexcavat al lui Qin Shi Huang Di este un punct focal al misterului, cu texte antice care descriu o cameră subterană protejată de râuri curgătoare cu mercur. Tehnologia modernă a detectat niveluri ridicate de mercur în jurul mormântului, făcând plauzibile aceste zvonuri. În plus, tehnicile avansate de conservare și metodele de producție standardizate ale războinicilor continuă să preocupe istoricii și oamenii de știință deopotrivă.
Armata de teracotă poate fi vizionată de către public în anumite intervale în Districtul Lintong, Orașul Xi’an, Provincia Shannxi la Muzeul Mausoleului Împăratului Qin Shi Huang Di.
Armata de teracotă nu reprezintă doar apogeul ambiției și viziunii lui Qin Shi Huang Di, ci oferă și o fereastră către capacitățile tehnologice și artistice ale Chinei antice. Această descoperire arheologică remarcabilă continuă să intrige istoricii, arheologii și publicul larg, oferind noi perspective cu fiecare descoperire.
